Hotel și centru pentru conferințe Olănești / Hotel and conference centre in Olanesti

Este evident faptul ca analiza contextului social si cultural poate (nu este obligatoriu) sa adauge valoare, sa nuanteze originalitatea formelor arhitecturale. Dar profunzimea si autenticitatea acestora este data de cat de mult ≪vibreaza ≫ ≪cel care creaza≫ (arhitectul) dar si cel care recepteaza. Arhitectul asculta, sta de vorba cu oamenii (beneficiari, factori implicati, autoritati etc.), aude, simte si freamata la tesatura locului. Aceasta masura a lucrurilor cuprinse in enumerarea de mai sus poate provoca ≪scanteia ≫ ce declanseaza asezarea proiectului in realitate.

Totusi, in final, forma poate sa atinga performanta (sau nu) independent de influienta celor mai sus mentionate.

Una dintre ideile care-mi vin in minte, legate de loc si forma este Centrul de Cazare si Conferinte – Olanesti conceput de mine realizat in biroul meu de arhitectura in anul 2007-2008. Obsesia locului, respective : padurea, lumina din timpul zilei si a noptii m-au determinat sa orientez camerele catre acest spectacol – pana la urma, simbol al existentei locului.

In acelasi timp linia dominanta verticala a locului imi aminteste de o lucrare a pictorului Mondrian, intitulata Padure. Lucrarea ce am am avut ocazia sa o admir in anul 2002, a fost executata in anul 1910 si se afla expusa la muzeul din Haga. La fel ca in pictura, obsesiva repetabilitate verticala a trunchiurilor copacilor, in contrast cu calmul zonelor neplantate, face ca spatiul existent sa fie, in opinia mea, unul de tip pulsatoriu.

In acest spatiu al contrastelor, in care spatiul comprimat alterneaza cu cel dilatat, forma construita a fost modelata functie si de aceste energii ale locului. In machetele de studiu (concept) intelegerea locului cauta sa premearga proiectului si sa ii dea un (nou) sens acestuia.

Asa cum caracteriza succinct Alvaro Siza, legatura arhitectului cu locul depinde de cat de mult simte arhitectul nevoia sā ≪…. ţeasa legaturi cu tot ce o inconjoara… ≫. Pot sa spun ca, in fata unor locuri sublime, am schitat alb-negru si color momente (situatii) determinate de lumina si expresia locului.

Pe de alta parte, la Olanesti, materialitatea finisajelor formelor se constituie intr-o structura “ poroasa “. Astfel, relatia interior – exterior se va imbogati prin intoarcerea relatiei interior catre exterior si exterior catre interior.

A il cita pe arhitectul G.M. Cantacuzino este o deprindere intelectuala a timpului nostru, un fel de tur de forta (dar si de inteligenta creativa) al ideilor contemporane. El intreba un prieten ≪Nu ti s-a intamplat, adesea, ca sa intrebuintezi, vorbind de o pictura, termeni muzicali, discutand o simfonie, sa incerci imagini vizuale, comentand un sunet sa evoci o statuie ? ≫

La fel si eu cred ca si o casa (forma) poate sa ≪cante≫, sa fie in acord cu tot ceea ce ea trebuie sa cuprinda: confort urban, personalitate, intimitate, functionalitate.